Pieter De Grebber

Pieter Fransz de Grebber a fost un pictor remarcabil al Epocii de Aur olandeze.
Născut în Haarlem, el era fiul cel mai mare al lui Frans Pietersz de Grebber (1573–1643), un pictor și brodist în Haarlem, fiind totodată fratele pictorilor Maria și Albert. Învățarea artei a început în sânzinul familial, sub îndrumarea tatălui său și a maestrului Hendrick Goltzius. Provenind dintr-o familie catolică și profund dedicată artei, viața sa era împletită cu destine artistice; sora sa, Maria, a devenit ulterior soacra lui Gabriel Metsu. De asemenea, legăturile sale culturale erau vaste, fiind prieten cu preotul și musicologul Jan Albertszoon Ban, iar o poezie care îi era dedicată a primit viață prin muzica compusă de artistul din Haarlem, Cornelis Padbrué. În anul 1632, deși era deja activ ca pictor de zece ani, el a devenit membru al Gildei Sfântului Luca din Haarlem. Printre elevii săi s-au numărat nume importante precum Gerbrand Ban, Nicolaes Pietersz Berchem, Egbert van Heemskerck și Dirck Helmbreeker.
Într-un moment definitoriu, în 1618, tatăl și fiul au călătorit la Antwerpen pentru a negocia cu Peter Paul Rubens vânzarea picturii sale „Daniel în groapa cu leii”. Această operă a fost ulterior prezentată regelui Charles I, prin intermediul ambasadorului englez în Republică, Sir Dudley Carleton. De Grebber a primit comenzi de o importanță extraordinară, nu doar în Haarlem, ci și din partea stadholderului Frederik Hendrik. Astfel, a contribuit la decorarea Huis Honselaarsdijk în Naaldwijk și a Palácio Noordeinde în Huis ten Bosch, la Haga. Talentul său s-a manifestat și prin pictarea de tablou altar pentru bisericiile din Flandra și pentru bisericile catolice ascunse din Republică, existând posibilitatea ca el să fi lucrat și pentru clienți danezi.
Pieter a ales o viață dedicată singurătății, trăind din 1634 până la sfârșitul zilelor sale în Béguinajul din Haarlem.
Dincolo de picturile istorice, Pieter de Grebber a lăsat în urmă numeroase portrete, precum și numeroase schițe și câteva gravuri care au supraviețuit timpului. Într-o fuziune magistrală de influențe — de la caravagismul din Utrecht, trecând prin Rubens, până la Rembrandt — el a reușit să dezvolte un stil extrem de personal. Împreună cu Salomon de Bray, el a fost pionierul și apogeul școlii de „clasicism haarlemian”, creând opere caracterizate printr-o claritate organizată cu măreție și nuanțe luminoase.
În anul 1649, De Grebber a scris tratatul „Regulen welke by een goet schilder en teyckenaar geobserveert en achtervolght moeten werden” (Reguli pe care un bun pictor și maestru al desenului ar trebui să le observe). În acest document, el explică cele mai importante onze reguli pe care considera că pictorii clasiciști ar trebui să fie atenți să le respecte. Deși clasiciștii nu se lăsau întotdeauna conduși de o strictețe dogmatică, aceste principii erau totuși respectate cu rigoare. Majoritatea acestor reguli sunt derivate din celebrul „Schilder-boeck” al lui Karel van Mander, o lucrare manieristă în care pictura istorică era prezintată ca fiind vârful ierarhiei genurilor de artă.
Media legată de Pieter Fransz de Grebber pe Wikimedia Commons

mai mult...