Perilous Night

Tinerețe, familie și formare

Jasper Johns s-a născut pe 15 mai 1930, în Augusta, Georgia. Căsnicia părinților săi s-a încheiat prin divorț când acesta era încă foarte tânăr, fapt care l-a determinat să fie crescut în Carolina de Sud. O mare parte a copilăriei și-a petrecut-o în Allendale, Carolina de Sud, locuind cu bunicii pe malul părinților. Ulterior, a petrecut timp cu mama sa și cu tatăl ei vitreg în Columbia, iar în cele din urmă a locuit cu mătușa sa, Gladys, lângă Lacul Murray. Talentul său s-a manifestat devreme, începând să deseneze încă de la vârsta de trei ani. Până când a ajuns la liceu, Jasper Johns era deja complet dedicat artei sale, ajungând în cele din urmă să absolve ca valedictorian al clasei din 1947 de la High School Edmunds din Sumter, Carolina de Sud.

Formarea sa academică a început în sudul Americii. A absolvit trei semestre la Universitatea din Carolina de Sud, în Columbia. După ce a părăsit universitatea, s-a mutat în New York în 1949, un pas decisiv în viața sa. Acolo, s-a înscris la Parsons School of Design pentru a-și continua studiile. În acei ani de formare, a lucrat în diverse joburi neobișnuite, inclusiv ca vânzător într-o librărie, înainte ca drumul său să fie întrerupt de serviciul militar obligatoriu.

Serviciul militar și revenirea la New York

Traiectoria primilor sale ani de viață a fost întreruptă în 1951, când a fost înrolat în Armata Statelor Unite în timpul Războiului din Coreea. Această perioadă de serviciu l-a îndepărtat de școlile de artă de pe Coasta de Est, plasându-l în două medii de o diversitate profundă. A petrecut timp fiind staționat la Fort Jackson, în Carolina de Sud, înainte de a fi trimis în Sendai, Japonia. Acești ani de datorie militară i-au oferit o distanță necesară față de scena artistică în plină expansiune pe care începuse să o exploreze în New York.

Până în vara anului 1953, s-a întors în New York City. Orașul era un loc al tranziției, iar el a găsit un loc de muncă la Marboro Books. Această perioadă de angajare i-a permis să se readapteze în mediul urban, navigând printre straturile sociale și artistice ale metropolei. Tocmai în acele luni de după serviciul militar a început să stabilească conexiunile care vor defini practica sa ulterioară, lucrând alături de alții în lofturile și atelierele orașului.

Apariția unui nou limbaj vizual

Până în anul 1954, s-a produs o schimbare fundamentală în modul în care obiectele erau abordate pe pânză. În locul gesturilor spontane și અભεξετας care definiseră acea eră, a apărut o orientare către lucrurile pe care mintea le cunoaște deja. Aceasta însemna utilizarea unor simboluri care nu necesita explicații: steaguri, hărți, ținte, litere și numere. Acestea nu erau simple ilustrări ale unor evenimente specifice, ci mai degrabă forme recognoscibile utilizate pentru a explora modul în care percepem sensul. Opera sa a devenit o metodă de a privi actul însuși al vederii, folosind elementul familiar pentru a pune la îndoialenie natura reprezentării.

Această abordare l-a ajutat să se impună ca o figură centrală în dezvoltarea artei americane de după război. Prima sa expoziție solo a avut loc în 1958 la Galeria Leo Castelli, unde prezența acestor simboluri comune a întâlnit, pentru prima dată, un public larg. Picturile nu încercau să evadeze din lume prin abstractizare; ele aduceau lumea în atelier prin intermediul acestor motive silențioase și repetitive. Eliminând necesitatea narațiunii, accentul s-a mutat asupra suprafeței și a modului în care un simbol funcționează ca un cod vizual.

Tehnică și Stil Artistic

Suprafața unei picturi semnate de Jasper Johns oferă adesea o senzație de densitate și acumulare. Artistul a apelat frecvent la tehnica encausticii, un proces în care pigmentul este amestecat cu ceară fierbinte pentru a crea un strat gros și texturat. Această metodă conferă o profunzime fizică ce pare să plămăduască suprafața pânzii, integrând uneori colajuri și hârtie de ziar direct în ceară. Aceste straturi nu sugerează un gest rapid sau spontan; dimpotrivă, opera sa emană un sentiment de control conștient. Fiecare urmă și fiecare formă par plasate cu o intenție precisă, îndepărtându-se de picăturile haotice și emoționale specifice altor stiluri de la mijlocul secolului. El a preferat o abordare mult mai calculată în modul în care o imagine este construită.

Dincolo de pânza de pictură, mărturia mâinii sale se regăsește în multiple forme. Artistul a oscilat între textura densă a encausticii și liniile precise și ascuțite ale gravurii. Practica sa artistică a cuprins litografia, serigrafia, gravura pe ac cu acid și aquatinta. Aceste metode i-au permis să repete anumite forme și simboluri, oferindu-le texturi variate. Adesea, a utilizat aceleași motive — numere, litere sau hărți — pentru a observa modul în care acestea se transformă atunci când se schimbă metoda de aplicare. Întreaga sa creație se concentrează pe modul în care privitorul recunoaște o formă și pe transformarea acelei recunoașteri atunci când suprafața devine stratificată sau fragmentată.

• Target (1958)
• White Flag (1955)
• Colored alphabet (aprox. 1959)
• False Start (1959)
• Perilous Night (1982)

Lucrări Cheie și Imagini Iconice

Opera sa se concentrează adesea pe lucruri pe care mintea le cunoaște deja. În mijlocul anilor '50, pictura Flag (1954–55) a utilizat un colaj al steagului cu stele și dungi, suprapunând ziarul cu pigmentul. Această abordare a transformat un simbol familiar într-o suprafață texturată de ceară și hârtie. Imagistica a evoluat de la aceste simboluri mari și plate către forme mai concentrate. A urmat seria țintelor, utilizând centrul punctului pentru a pune sub semnul întrebării modul în care privitorul percepe o formă simplă. O astfel de piesă, Target with Four Faces (1958), a plasat fețe în interiorul câmpului roșu, creând un sentiment de neliniște prin aranjamentul lor repetitiv și lipsit de expresie.

Accentul pus pe obiectele recognosabile a continuat și în anii '60. Lucrarea din 1961, Map, a folosit reprezentări fragmentate ale Statelor Unite pentru a analiza geografia și identitatea. Această perioadă a marcat, de asemenea, o tranziție către forme tridimensionale care imită obiectele de zi cu zi. În 1960, a fost realizată seria Painted Bronze (Beer Cans). Aceste sculpturi au fost turnate în bronz, dar pictate astfel încât să semene exact cu obiectele comune pe care le reprezentau, estompând linia dintre un obiect real și unul pictat.

• White Flag (1955)
• Three Flags (1958)
• False Start (1959)
• Colored Alphabet (aprox. 1959)

Cercul de Asociați Influenți

În lofturile din Manhattan, atmosfera era încărcată de idei comune și de discreta frecare a proximității. Jasper Johns locuia în apartamente adiacente cu Robert Rauschenberg, o relație care a fost atât romantică, cât și artistică până în 1961. Își petreceau zilele proiectând vitrine pentru magazine precum Tiffany și Bonwit Teller, lucrând umăr la umăr pentru a transforma banalul în ceva cu totul diferit. Această apropiere însemna ca lucrările lor să fie într-o conversație constantă, un schimb continuu de gânduri și experimente vizuale care au ajutat la definirea unei noi direcții pentru arta americană.

Cercul de influență s-a extins și în tărâmurile sunetului și ale mișcării. Jasper Johns era prieten apropiat cu compozitorul John Cage și cu coregraful Merce Cunningham. Aceste conexiuni au adus un tip de ritm diferit gândirii sale, unul cu rădăcini în avangardă. El a navigat printr-un peisaj în care granițele dintre disciplinele diferite erau poroase, fiind influențat de modul în care Cage și Cunningham abordau structura și haosul. Chiar și ideile lui Marcel Duchamp persistau în fundal, oferind un cadru pentru a pune la îndoială însăși natura a ceea ce poate reprezenta un obiect atunci când este plasat în interiorul unei rame.

Moștenire și influență durabilă

Tranziția de la gesturile spontane și libere ale Expresionismului Abstract către imagini recognoscibile ale Pop Art s-a produs, în mare parte, prin mâinile sale. Luând lucruri pe care mintea le cunoaște deja — steaguri, ținte și numere — și tratându-le ca pe subiecte de investigație, el a schimbat modul în care artiștii abordau pânza. Această mișcare către cotidian a deschis calea pentru opera lui Andy Warhol și Roy Lichtenstein, care vor construi ulterior pe aceste idei despre cultura de masă și obiectul de consum.

Prezența sa în lumea artei a fost marcată de un recunoaștere extraordinară. În 1988, a fost laureat al Leului de Aur la Bienala de la Veneția, iar mai târziu, în 2011, a primit Medalia Presidentială pentru Libertate. Aceste onoruri reflectă o carieră dedicată cuestionării naturii reprezentării și a modului în care simbolurile funcționează într-o societate aflată în continuă transformare.

• Flag (1954–55)
• Target (1958)
• Map (1961)
• Perilous Night (1982)

Unde pot fi admirate operele sale astăzi

Pentru a experimenta personal forța picturilor și sculpturilor sale, călătoria ideală este cea către New York. Museum of Modern Art găzduiește mai multe dintre piesele sale emblematice, în timp ce Whitney Museum of American Art și Metropolitan Museum of Art își păstrează, de asemenea, operele în colecțiile lor prețioase. Aceste instituții oferă o perspectivă asupra diverselor etape ale evoluției sale artistice, de la primele experimente cu tehnica encausticii, până la explorările sale ulterioare axate pe spațiul atelierului de pictură.

Prezența sa artistică depășește granițele Statelor Unite. La Londra, Tate Modern adăpostește lucrări care reflectă interesul său de mult timp pentru modul în care percepem simbolurile familiare. Admirarea acestor obiecte în contexte atât de diferite permite o privire mai atentă asupra modului în care utilizarea texturii și a repetiției se transformă sub incidența unor lumini diferite.

• White Flag, 1955
• Target, 1958
• Map, 1961
• Perilous Night, 1982
• Dancers on a Plane, circa 1964