Skating Pictat manual în ulei, pincă peste pincă

Observatorul Tăcut al Oxfordshire-ului

Născut în Black Bourton în 1789, William Turner a crescut într-o lume a peisajelor în continuă schimbare și a unei viațe rurale liniștite. După ce tatăl său a decedat când avea doar doi ani, mama sa l-a crescut alături de cele două surori ale sale. La vârsta de paisprezece ani, viața sa s-a mutat spre conacul de la Shipton-on-Cherwell, unde a locuit cu unchiul său. Aceasta a fost locul în care inclinația sa naturală către desen a început să prindă contur. El nu a căutat dramaticul sau haosul; dimictră, a găsit o conexiune profundă cu liniștea campiei engleze.

Primii ani ai sale au fost marcați de o mișcare constantă între intimitatea vieții de familie și atracția tot mai puternică a lumii profesionale a artei. În 1803, a început să locuiască cu unchiul său, iar până în 1804, se mutase la Londra. Această perioadă a vieții sale a fost definită de ucenie și de căutarea măiestriei tehnice. A studiat sub îndrumarea lui John Varley, un om care i-a ajutat să își modeleze înțelegerea mediumului delicat al acuarelui. În acești ani londonezi, a lucrat alături de alte figuri semnificative ale epocii, inclusiv William Henry Hunt și John Linnell, perfecționând un stil care, în cele din urmă, i-ar fi definit moștenirea.

O viață în culoare și piatră

În timp ce mulți își amintesc numele Turner în legătură cu furtunile grandioase și impetuoase ale contemporanului său, acest William Turner și-a găsit forța în subtil și în senin. A fost un om al Royal Watercolour Society, devenind membru deplin în 1808 și expunând cu aceștia în fiecare an până la moartea sa. Opera sa s-a concentrat adesea pe geografia specifică a zonei Oxford, capturând lumina și atmosfera terenului local cu o precizie care părea atât personală, cât și permanentă.

Viața sa a fost profund înrădăcinată în comunitatea din Oxford. S-a căsătorit cu Elizabeth Ilott în 1824 și și-a petrecut cea mai mare parte a ultimilor ani în oraș, stabilindu-se în cele din urmă la numărul 16 St John Street. Influența sa s-a extins dincolo de pânză, pătrundând în însăși structura peisajului local. Când biserica parohială de la Shipton-on-Cherwell a fost demolizată, el a fost cel care a oferit designul pentru noua structură de stil Gotic Revival Georgian care stă în locul ei. A fost un om care a observat lumea și, în același timp, a ajutat la modelarea ei.

Realizările sale profesionale includ:

• Electia ca membru deplin al Royal Watercolour Society în 1808.
• Prima expoziție publică la Royal Academy în 1807.
• Proiectarea și construcția bisericii de la Shipton-on-Cherwell.

Moștenire și memorie

Distincția de a fi numit „Turner de Oxford” a fost o necesitate a timpului său, un mod de a separa acuarelele sale liniștite, axate pe peisaj, de lucrările mai turbulente ale lui J. M. W. Turner. Totuși, această distincție i-a oferit și o identitate unică. Tablourile sale nu sunt despre furtună, ci despre liniștea care o urmează. Capacitatea sa de a surprinde esența unui loc prin intermediul acuarelui i-a permis operei sale să găsească un cămin în colecții de o importanță istorică, de la Tate Gallery din Londra până la Metropolitan Museum of Art din New York.

A decedat în 1862, în casa sa din St John Street. El și soția sa sunt îngropați în cimitirul bisericii parohiale Holy Cross de la Shipton-on-Cherwell. Astăzi, o placă albastră marchează casa în care a locuit, un mic memento fizic al unui om care și-a dedicat viața traducerii frumuseții liniștite a peisajului englezesc într-o formă durabilă. Opera sa rămâne păstrată în galerii naționale și internaționale, conservată pentru cei care caută calmul într-un peisaj.